I. Context
În circumstanțele create de COVID-19 tot mai mulți antreprenori își pun problema să economisească și să-și salveze afacerea de colaps. Cum practica în afaceri este să apelezi tot la un cocontractant de-al tău în momentul în care se dorește prestarea unor servicii, antreprenorii agreează stingerea datoriilor reciproce prin compensarea acestora (cu sau fără ordinul de compensare).
Din punct de vedere juridic, compensația este acea operațiune prin care două persoane (fizice și/sau juridice) șterg reciproc datoriile pe care le au una față de cealaltă. În teoria obligațiilor este numită o cauză sau modalitate de stingere a datoriei și este reglementată de Titlul VII – Stingerea datoriilor, Cap. II – Compensația, art. 1616-1623 din Codul civil.
De cele mai multe ori, părțile unui contract înțeleg să includă compensarea într-o clauză, care sună cam așa: părțile consimt expres că datoriile reciproce izvorâte din prezentul contract se vor compensa în mod automat, până la concurența celei mai mici dintre obligații. (desigur, aceasta este doar cu titlu demonstrativ, părțile fiind libere să detalieze mai mult sau mai puțin în această privință)
În cele ce urmează voi analiza în ce măsură (mai) este greșită practica unor societăți de a înregistra compensarea în baza unor simple note de credit sau doar în baza contractului și clauzei de compensare (de tipul celei menționate mai sus). Este obligatoriu un ordin de compensare?
II. Ordinul de compesare și reglementările nou intruse începând cu ianuarie 2020
Ce este de fapt ordinul de compensare? Acesta este un document justificativ din punct de vedere contabil pentru stingerea unor creanțe și datorii, care au făcut obiectul compensării. În afară de ordinul de compensare, în contabilitate, se va atașa și borderoul datoriilor stinse. Data de înregistrare în contabilitate va fi chiar data înscrisă pe ordinul de compensare.
Vechea reglementare – HG nr. 685/1999 – prevedea în mod expres că ordinele de compensare sunt obligatorii pentru facturi cu valori mai mari de 100 milioane lei (10.000 lei noi), iar pentru suma reprezentând contravaloarea facturilor mai mici, inclusiv compensarea reciprocă între persoanele juridice de drept privat, se poate efectua şi în afara cadrului instituţional. Ba mai mult, ordinele de compensare erau tipărite de Imprimeria Națională.
De la 01 ianuarie 2020, a intrat în vigoare HG nr. 773/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar şi a pierderilor din economie (Norme). Această hotărâre de guvern a abrogat vechea reglementare în materia ordinelor de compensare (HG nr. 685/1999).
În prezent ordinul de compensare este emis numai în format electronic. Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni – Sucursala București (CPPI) este instituția care gestionează administrarea la nivel național a sistemului de compensare datorii si creanțe și a Sistemului informatic de compensare (SIC), având printre atribuții și emiterea ordinului de compensare.
Pe scurt, procedura începe cu crearea unui cont de utilizator pe pagina https://gama.cppi.ro, ce reprezintă portalul SIC. Ulterior creării contului de utilizator, facturile ce se doresc a fi compensate vor fi încărcate, iar SIC va identifica unul sau mai multe circuite de compensare, ce vor fi comunicate in contul de utilizator, prin generarea în format electronic a formularelor de ordin de compensare.
III. Elemente de noutate
Elementul de noutate este trasat de art. 2 alin. 2 din Norme, potrivit cărora:
Persoanele juridice, altele decât cele cu capital integral/majoritar/minoritar de stat [prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 211/2001, cu modificările ulterioare], pot să realizeze operaţiuni de compensare cu facturi prin crearea conturilor de utilizator şi prin transmiterea la adresa dedicată a facturilor pe care intenţionează a le compensa, potrivit instrucţiunilor pentru transmiterea datelor prevăzute în anexa nr. 1.
IV. Concluzii
Având în vedere modul de redactare al articolului antemenționat, înțelegem că pentru persoanele juridice de drept privat (SRL, SA etc.) – deci altele decât cele cu capital integral/majoritar/minoritar de stat – apelarea la procedura de compensare online, prin SIC, este opțională, existând astfel posibilitatea compensării datoriilor reciproce în baza unor simple acorduri de voință, indiferent de cuantumul datoriilor.
Aceeași interpretare se aplică inclusiv după parcurgerea OUG nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, legea în baza căreia au fost elaborate hotărârile de guvern pentru aprobarea nomelor metodologice antereferite. OUG 77/1999 prevede sancțiunea amenzii contravenționale pentru netransmiterea evidenței contabile a obligațiilor de plată și a evidenței creanțelor numai pentru persoanele juridice cu capital de stat, nu și pentru persoanele juridice de drept privat. Acestea din urmă pot fi sancționate contravențional numai în cazul neținerii și neactualizării evidențelor; amenda este între 500 și 1000 lei.
În concluzie, societățile pot înregistra în contabilitatea lor operațiunile de compensare în baza unor acte sub semnătură privată, nefiind obligatoriu ordinul de compensare pentru aceasta.
