I. Introducere
O altă procedură la care profesioniștii apelează pentru recuperarea datoriilor este cererea de valoare redusă. Și aceasta (similar ordonanței de plată) este o cerere cu caracter special pe care creditorul o poate formula în fața instanțelor judecătorești în vederea recuperării unei datorii de la debitorul său, sub condiția ca acea datorie să se situeze sub plafonul de 10.000 lei[1] (de aici și denumirea „valoare redusă”).
Procedura cu privire la cererile de valoare redusă este o procedură specială, reglementată în Codul de procedură civilă (CPC), art. 1026-1033, cu caracter alternativ, partea care formulează o asemenea cerere (reclamantul) având posibilitatea de a alege între această procedură și cea de drept comun sau, dacă sunt îndeplinite condițiile speciale cu privire la cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, opțiunea poate exista și față de aceasta din urmă. Avantajul acestei proceduri, constă în taxele de timbru mici (50 sau, după caz, 200 de lei), iar față de procedura ordonanței de plată avem avantajul că avem o paletă mai largă de posibilități în ceea ce privește obiectul.[2]
II. Condiții de admisibilitate
a) Creanța nu trebuie să depășească plafonul de 10.000 lei
Procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Acest plafon va avea în vedere doar creanța principală, fără dobânzi, cheltuielile de judecată și alte accesorii.
b) Natura creanței sau dreptului patrimonial
Cum scriam mai sus, Codul de procedură civilă (CPC) nu limitează procedura cu privire la cererea de valoare redusă la creanțele corelative unei obligații constând în plata unei sume de bani. Ca atare, regula va fi aceea că prin aceste cereri pot fi valorificate orice drepturi evaluabile în bani cu o valoare de până la 10.000 lei la data sesizării instanței.
Legea prevede și următoarele excepții de la regula enunțată mai sus, potrivit căreia această cerere nu este aplicabilă în următoarele situații:
- materie fiscală, vamală sau administrativă;
- răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice;
- starea civilă sau capacitatea persoanelor;
- drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
- moștenirea;
- insolvența;
- asigurări sociale;
- dreptul muncii;
- închirierea imobilelor (cu excepția cererile privind obligarea la plata unei sume de bani, cum ar fi chirii, restanțe de întreținere, utilități etc.);
- arbitraj;
- atingeri aduse dreptului la viața privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Ca atare, în cazurile de mai sus vor fi aplicabile prevederile legii speciale (de exemplu, pentru litigiile de muncă vor fi aplicabile prevederile art. 231-236 și art. 266 și urm. din Codul muncii, pentru cazurile de insolvență vom aplica procedura prevăzută de Codul insolvenței și așa mai departe, pentru fiecare caz în parte existând deja o anumită procedură specială și care se va aplica cu precădere și chiar va exclude procedura cu privire la cererea de valoare redusă).
Partea pozitivă este că în situația în care, din eroare sau altele asemenea motive, reclamantul va introduce o cerere care nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor privind cererea de valoare redusă, instanța nu o va respinge ca inadmisibilă, ci îl va informa în acest sens pe reclamant, iar dacă acesta va stărui în menținerea cererii, atunci ea se va judeca potrivit dreptului comun. Față de procedura pentru obținerea ordonanței de plată aceasta schimbare a temeiului cererii de chemare în judecată (din art. 1026 și urm. CPC în art. 194 și urm. CPC) este o atipică întrucât instanța, dacă constată că apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile, care ar fi admisibile în procedura de drept comun, cererea pentru emiterea ordonanței de plată se va respinge, potrivit art. 1021 alin. 2 CPC.
În cazul schimbării temeiului cererii, de la caz la caz, vor putea exista o serie de urmări chiar de natură să încetinească procesul (de exemplu, acordarea unui termen pentru suplimentarea taxei de timbru, declinarea competenței sau orice alte asemenea incidente procedurale).
c) Completarea formularului-tip
Un alt aspect pozitiv, după părerea mea, este aceea că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 359/C/2013, s-au adoptat formulare-tip atât pentru cererea introductivă de instanță, cât și pentru întâmpinare.
Legea prezumă că odată ce instanța a fost sesizată cu formularul prevăzut în Anexa nr. 1 Ordinului nr. 359/C/2013, reclamantul dorește aplicarea acestei proceduri speciale. În plus, chiar dacă nu s-a folosit formularul special și cererea a fost întocmită potrivit dreptului comun, până cel târziu la primul termen la care a fost legal citat, reclamantul are posibilitatea de a solicita aplicarea acestei proceduri, iar în măsura în care obiectul cererii este compatibil cu această procedură, instanța va lua act de solicitare.
În cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul nu a fost completat corect, instanța va solicita acestuia o completare sau o rectificare a formularului introductiv. Trebuie tratat cu atenție acest aspect pentru că nerespectarea acestor solicitări din partea instanței poate atrage anularea cererii.
III. Procedura în fața instanței de judecată
a) Particularități
Spre deosebire de procedura de drept comun și majoritatea procedurilor contencioase din fața instanței de judecată, procedura cu privire la cererile de valoare redusă este scrisă și se desfășoară în camera de consiliu. Ca atare, pentru această procedură, citarea părților nu este obligatorie.
Doar în cazul în care apreciază că acest fapt este necesar sau una dintre părți solicită expres se va dispune și înfățișarea părților. Cu toate acesta, instanța poate refuza o astfel de solicitare, ținând cont de împrejurările cauzei.
b) Probe
Reclamantul trebuie să facă dovada celor susținute prin înscrisuri și orice alte probe.
Spre deosebire de procedura ordonanței de plată, în care spuneam că doar înscrisurile pot fi admisibile ca probe, în cazul acestei proceduri, legea permite și orice alte probe în afara înscrisurilor, sub condiția ca aceste probe să nu necesite cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată. Cel care va aprecia în ce măsură va fi necesară administrarea altor probe și, totodată, în ce măsură cheltuielile de administrare sunt disproporționate față de valoarea cererii.
c) Instanța competentă
Fiind vorba despre o cerere evaluabilă în bani de până la 10.000 lei, competența de soluționare aparține judecătoriei de la sediul sau domiciliul pârâtului. Desigur, nu este exclus ca, în cazul obligării la executarea unor obligații contractuale, de exemplu, să nu fie aplicabilă o altă instanță competentă teritorial.
d) Judecarea cauzei
Odată sesizată instanța de judecată, o copie de pe cererea de valoare redusă, împreună cu materialul probator, va fi trimis către pârât, acesta din urmă având opțiunea de a depune întâmpinare sau cerere reconvențională prin completa formularului corespunzător, aprobat tot prin Ordinul 359/C/2013 – Anexa nr. 3).
În cazul în care cererea reconvențională a pârâtului nu poate fi judecată potrivit procedurii cererii de valoare redusă, atunci instanța o va disjunge și o va judeca potrivit dreptului comun.
În termen de 30 de zile de la data primirii tuturor informațiilor (atât din partea reclamantului, cât și din partea pârâtului), va pronunța și va redacta hotărârea judecătorească, care este și executorie de drept. Autoritatea de lucru judecată, însă, este provizorie, întrucât partea nemulțumită poate formula apel, caz în care creditorul (cel care a executat deja hotărârea primei instanțe) poate fi ținut, în cazul admiterii apelului, la repunerea în drepturi a debitorului (celui executat).
Apelul se formulează în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar hotărârea dată în apel este definitivă.
[1] Trebuie totuși precizat că, în contextul pandemiei COVID-19, în vederea dispunerii unor măsuri necesare funcţionării justiţiei, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiţiei în contextul pandemiei de COVID-19 prin care s-a admis ca pe perioada stării de alertă precum şi pentru o perioadă de 30 de zile de la încetarea acesteia, o asemenea cererea poate fi promovată și pentru creanțe de până 50.000 lei. Rațiunea din spatele acestei reglementări este aceea că, după cum vom vedea, procedura de judecată a cererii de valoare redusă este una scrisă. Așadar, ca regulă, cererea de valoare redusă se judecă fără înfățișarea părților, iar în contextul în care distanțarea socială a devenit printre măsurile favorite pentru încetinirea răspândirii COVID-19, este lesne de înțeles raționamentul Parlamentului din spatele acestei măsuri.
[2] Dacă la ordonanța de plată scriam că sunt admisibile doare cererile care privesc „creanțe de natură civilă și să privească obligația de plată a unor sume de bani”, procedura cu privire la cererile de valoare redusă poate fi folosită și în cazul în care dorim, spre pildă, să solicităm restituirea unui preț achitat în avans pentru un serviciu care nu a mai fost prestat sau un produs care nu ne-a mai fost livrat sau predat.
