Dialogul social reprezintă toate formele de negociere, consultare sau schimbul de informaţii între reprezentanţii Guvernului, ai angajatorilor şi ai angajaţilor/lucrătorilor, în probleme de interes comun privind politica economică şi socială. Cum sugerează deci și denumirea și definiția, rolul dialogului social este unul constructiv, de ascultare activă a nevoilor salariaților de către angajator și a nevoilor angajatorilor de către salariați. Pentru a înlătura orice dubiu și pentru a anticipa direcția în care va curge prezentul articol, negocierea colectiva este obligatorie, iar nu încheierea contractului colectiv de muncă.
După 11 ani în care dialogul social a fost reglementat prin Legea 62/2011, în anul 2022, aceasta a fost abrogată și înlocuită de Legea 367/2022 privind dialogul social, scopul aceteia fiind acela de a promova colaborarea dintre actorii principali de pe piața muncii, respectiv partenerii sociali – sindicatele, angajatorii, precum şi autorităţile administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social. Doi ani mai târziu, în ciuda numeroaselor dezbateri publice, persistă nelămuriri cu privire la interpretarea și aplicarea legislației dialogului social iar în acest articol, dorim să aducem câteva clarificări cu privire la obligația negocierii colective, respectiv cui îi revine și în ce condiții.
I. Obligația negocierii și dreptul încheierii unui contract colectiv de muncă
Încheierea unui contract colectiv de muncă nu este și nu a fost obligatorie, nici conform legii anterioare.
Contrar opiniei populare, singura obligație prevăzută de lege este cea a negocierii colective (sau mai degrabă informarea și consultarea în scopul negocierii, după cum vom vedea în cele ce urmează). Mai mult, aceasta din urmă reprezintă o obligație doar pentru angajator (patronat), salariații având dreptul de a negocia colectiv. Astfel, angajații nu pot fi sancționați în niciun caz pentru refuzul de a demara negocierile colective, de a se organiza în vederea negocierii sau pentru lipsa de interes față de acestea.
Chiar dacă încheierea unui contract colectiv de munca nu este obligatorie, odată începută negocierea, pot fi declanșate conflicte colective de muncă în situațiile în care angajatorul/organizația patronală nu acceptă revendicările formulate de angajați sau dacă părțile nu ajung la o înțelegere privind încheierea unui contract colectiv de muncă până la o dată stabilită de comun acord (art. 126 lit. b și c din Legea 367/2022).
Cu toate acestea, nu este obligatorie declanșarea unui conflict colectiv de muncă, negocierile putând pur și simplu eșua. În acest caz, după o perioada de timp (adesea un an), partenerii trebuie să repună în discuție problema negocierii colective.
II. Cine are obligația negocierii?
Odată cu adoptarea noii legi, obligația de negociere colectivă a fost extinsă. Dacă înainte aceasta cădea doar în sarcina unităților cu cel puțin 21 de angajați, în prezent este obligatorie pentru unitățile care au cel puțin 10 angajați sau lucrători, iar iniţiativa negocierii colective aparţine oricăruia dintre partenerii sociali. Așadar, chiar dacă nu este obligatorie pentru salariați, ei pot avea totuși inițiativa acesteia.
Mai mult, conform art. 97 din Legea 367/2022, negocierea colectivă a devenit obligatorie și la nivel de sector de negociere colectivă, adică sectoarele economiei naţionale în care partenerii sociali convin să negocieze colectiv și care se stabilesc de către Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social şi se aprobă prin ordin al ministrului responsabil cu dialogul social. În prezent, sectoarele de negociere colectivă au fost aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii nr. 2311/2023 și care stabilește 58 de sectoare de negociere colectivă, cu codurile CAEN aferente, și detaliază procedura de încadrare în aceste sectoare pentru companii. Încadrarea se face în funcție de codul CAEN principal de activitate al companiei și este valabilă pe durata contractului colectiv de muncă, cu posibilitatea de prelungire automată în absența unei noi solicitări din partea angajatorului.
III. Cui aparține inițiativa negocierii?
Cum am anticipat mai sus, spre deosebire de vechea reglementare, unde inițiativa negocierii aparținea exclusiv angajatorului sau organizației patronale, noua lege prevede că negocierea poate fi declanșată de oricare dintre partenerii sociali. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care angajatorul sau organizația patronală nu demarează procedurile necesare negocierii, salariații, organizația sindicala sau reprezentanții salariaților pot declanșa ei înșiși negocierea.
În ciuda acestui fapt, suntem de părere că posibilitatea acordată angajaților sau reprezentanților acestora de a iniția ei înșiși negocierea nu scutește angajatorul de propriile obligații, permițându-i să rămână în pasivitate, motivând ulterior că și angajații aveau posibilitatea inițierii negocierii, însă nu au facut-o.
Informarea și consultarea salariaților în probleme de interes comun nu reprezinta doar ceilalți doi piloni ai dialogului social, ci și obligații ale angajatorului derivate din buna-credință cu care acesta trebuie să acționeze în relațiile de munca. Astfel, acesta trebuie să informeze periodic salariații cu privire la dreptul lor de a negocia colectiv, la formele în care se pot organiza în acest sens și de a-i invita la negociere.
Întrucât negocierea este o obligație în unitățile cu minimum 10 angajați, aceasta nu poate fi considerată respectată în situația în care nu au fost îndeplinite nici măcar diligențele ca ea să fie posibilă (informarea și invitarea la negociere).
IV. Sancțiuni aplicabile
În cazul în care angajatorul nu și-a îndeplinit cu bună-credință obligația de a negocia colectiv, noua lege sancționează această încălcare cu o amendă cu o valoare cuprinsă între 15.000 și 20.000 lei (potrivit art. 175 din Legea 367/2022). Acest lucru reprezintă un element de noutate față de legea precedentă, care sancționa doar refuzul angajatorului de a începe negocierea contractului colectiv de muncă. După cum s-a subliniat de numeroși specialiști încă de atunci, pentru existența unui refuz este necesar să fi existat anterior o solicitare de demarare a negocierilor. În prezent, acest comportament constituie temei pentru declanșarea unui conflict colectiv de muncă.
În acest context, este important ca angajatorul să adreseze periodic invitații la negociere și să păstreze dovada acestora pentru eventualitatea unui control ITM.
Așadar, putem observa ca noua Lege a dialogului social clarifică rolul activ pe care angajatorul trebuie sa îl aibă în procesul de negociere colectiva și sancționează mai drastic nerespectarea obligațiilor acestuia.
