Situația de urgență sau forța majoră?

Ca urmare a declarării stării de urgență, tot mai mulți antreprenori și-au pus probleme privind continuarea și derularea contractelor comerciale. Pentru că majoritatea afacerilor pur și simplu au trebuit să închidă ușile și să suspende activitatea, antreprenorii fie au invocat starea de urgență, fie forța majoră. De regulă, pentru a dovedi circumstanțele speciale în care aceștia se află, alături de notificarea privind starea de urgență sau forța majoră, au atașat  certificatul de situație de urgență sau certificatul de forța majoră.

Relevant pentru discuția noastră este modul în care au înțeles acești antreprenori să justifice oricare dintre cele două cazuri invocate și dacă mecanismul ales de ei este cel corect, având în vedere diferențele dintre cele doua certificate speficie fiecărei situație în parte – cea de situație de urgență și cea de forță majoră.

Diferențele elementare sunt următoarele:

  1. Instituții emitente: certificatul de situație de urgență se emite de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, iar certificatul de forță majoră de Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR).
  2. Perioada: Certificatul de situație de urgență se poate emite numai pe perioada existenței stării de urgență, pe când certificatul de forță majoră se poate elibera oricând, în baza unei cereri și documentații aferente.
  3. Beneficiar: Certificatul de situație de urgență se poate elibera doar IMM-urilor (întreprinderi mici și mijlocii) și angajatorilor care și-au suspendat activitatea. Certificatul de forță majoră poate fi solicitat inclusiv de întreprinderi mari și orice alți comercianți.
  4. Prin prisma efectelor:

Certificatul de situație de urgență acordă posibilitatea pentru IMM/angajatori:

  1. Să amâne plata utilităților și chiriei datorate pentru sediul social și punctele de lucru; NB: doar pentru aceste servicii se va amâna plata; dacă vorbim de exemplu despre un contract de prestări servicii sau vânzare de bunuri și au rămas de plată o parte din preț, nu se poate solicita amânarea acestora la plată în baza unui certificatului de situație de urgență;
  2. Să fie scutiți de plata penalităților pentru întârzierea executării obligațiilor din contractele încheiate cu autoritățile publice;
  3. Să invoce forța majoră în orice alte contracte; NB: Aceasta numai în măsura în care nu există în contract alt mecanism pentru a dovedi forța majoră (de exemplu, printr-un certificat emis de CCIR sau în orice alt mod stabilit de părți).
  4. De a plăti indemnizațiile salariaților (în cazul suspendării contractului de muncă) din bugetul asigurărilor pentru șomaj;
  5. De a fi scutiți de la plata contribuțiilor asiguratorii pentru muncă corespunzătoare indemnizațiilor antemenționate.

Certificatul de forță majoră are următoarea reglementare:

Potrivit art. 1351 din Codul civil, dacă un prejudiciu este cauzat de forță majoră, partea care o invocă nu va fi ținută să răspundă pentru prejudiciul astfel cauzat.

Altfel spus, dacă în derularea contractului de prestări servicii intervine un caz de forță majoră, partea căreia îi revenea obligația de plată a prețului serviciilor nu va fi ținută să răspundă de prejudiciul cauzat ca urmare a întârzierii la plată. Adică nu va plăti penalități de întârziere, dobânzi sau orice alte daune cauzate părții care urma să primească plata. Cu toate acestea, obligația de plată a prețului rămâne valabilă, chiar dacă aceasta va fi efectuată cu întârziere.

În concluzie, efectele principale ale intervenției forței majore, conform legii, sunt:

  1. Suspendarea obligațiilor părților și
  2. Iertarea de plata unui eventual prejudiciu de către cealaltă parte.

NB: Prevederile art. 1351 din Codul civil sunt dispozitive, ceea ce însemnă că părțile au libertatea și posibilitatea ca în orice moment să prevadă alt mecanism sau altă manieră de a rezolva o asemenea situație.

Astfel, certificatul de forță majoră emis de CCIR va fi necesar și folosit numai în situația în care acesta este expres prevăzută această condiție în contract. Altfel, dovada forței majore se poate realiza prin orice alte mijloace de probă, în caz de litigiu.

Am observat că, în practică, antreprenorii înțeleg să invoce forța majoră și să solicite suspendarea plății unor produse sau servicii strict în baza unui certificat de situație de urgență, cu toate că în contract este prevăzut expres că trebuie prezentat un certificat de forță majoră de la CCIR.

Contractul este legea părților, care au obligaţia să-l respecte, iar aceeași obligație revine nu numai pentru părți, dar chiar și pentru judecător, singura condiție fiind aceea ca o dispoziție legală imperativă să nu neutralizeze înțelegerea părților.

Prin urmare, dacă în contractul dintre părți este prevăzut că forța majoră se dovedește cu un certificat de forță majoră emis de CCIR, nu este permis sub nicio formă ca acesta să fie înlocuit cu un certificat de situație de urgență, acestea nefiind substituibile între ele.

Corect este ca certificatul de situație de urgență să fie folosit de partea interesată pentru a dovedi cazul de forță majoră în relația cu CCIR; asta pentru că și CCIR, în momentul în care face analiza pentru emiterea certificatului de forță majoră are nevoie de dovezi cu privire la existența cazului. Certificatele de forță majoră nu se emit doar în baza unei cereri, a unui contract și a unui tarif achitat. Este important așadar să dovedim existența cazului de forță majoră și înrelația cu CCIR, iar în actualele circumstanțe (pandemia COVID19 și starea de urgență) aceasta se face cu certificatul de situație de urgență.

Ca atare, dacă în contract este prevăzut expres necesitatea prezentării unui certificat de forță majoră de la CCIR, persoana interesată va adresa o cerere pentru eliberarea unui asemenea certificat, iar la această cerere va atașa și certificatul de situație de urgență, pentru dovada existenței forței majore. În cazul contrar, cealaltă partea are tot dreptul de a vă solicita tot prejudiciul și toate daunele aferente în cazul nerespectării acestor rigori.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *