DESPRE RECUPERAREA DATORIILOR. INTRODUCERE (I)

Foarte des mi se întâmplă să dau peste postări pe diverse platforme de socializare care sună ceva de genul: „Bună ziua, am un SRL/PFA și am de luat bani de la o un client.” Ceea ce mă surprinde este varietatea răspunsurilor greșite pe care antreprenorul în cauză le primește de la comunitate pe tema „recuperare datorii”.

În cele ce urmează aș vrea să punctez aspectele pe care trebuie luat în calcul când sunteți puși în fața unei asemenea situații. Desigur că detaliile fac diferența, iar mai jos voi încerca să redau câteva dintre ele, fără a avea pretenția că le-am acoperit pe toate.

 1. Creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă

Prima problemă este dacă a trecut sau nu termenul de plată. Este important ca creanța să fie exigibilă, adică să fi ajuns deja la scadență. Foarte mulți antreprenori, în goana după clienți, omit să citească contractul înainte de a-l semna și se trezesc că termenul de plată este unul de 60 sau 90 de zile, iar nu cel pe care îl practică acesta în mod obișnuit (15, 20, 30 de zile). Important de reținut aici este că dacă nu coincide termenul de plată din contract cu cel menționat în factură sau agreat verbal, întotdeauna va prevala cel indicat în contract.

O altă problemă este perioada de timp scursă între data prezentă și data scadenței. Acest aspect este importat din prisma prescripției. Potrivit Codului civil, termenul general de prescripție este de 3 ani și curge de la data când obligația devine exigibilă. Altfel spus, începând cu data împlinirii scadenței facturii începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani.

În această situație, trebuie precizat că debitorul are oricând opțiunea să vă opună prescripția împlinită și că instanța de judecată nu va putea niciodată să îl oblige să achite după împlinirea acestuia.

NB: trebuie menționat că prescripția nu poate fi invocată din oficiu de instanță, ci numai la cererea expresă a debitorului. De asemenea, există și termene de prescripție mai scurte sau mai lungi.

2. Dovezi

O altă problemă care se pune este ce dovezi avem pentru ne susține cauza?

Este foarte important să existe un contract scris sau măcar corespondență scrisă care să ateste că părțile au agreat serviciile sau produsele pentru un anumit preț. Legea civilă nu obligă decât în anumite cazuri la încheierea unui contract în formă scrisă, întrucât prevalează principiul potrivit căruia contractul se încheie prin simpla voință a părților. Însă în fața instanței de judecată este o probă valoroasă (de la obiectul contractului, la preț, termene de executare și de plată ș.a.m.d.).

În ceea ce privește contractul, pe scurt, va fi de urmărit stabilirea cât mai clară a următoarelor detalii:

• Obiectul contractului – care sunt produsele, care le sunt caracteristicile, cantitatea, frecvența livrării sau prestării serviciilor, după caz etc.;
• Termenul sau termenele de execuție – se poate executat dintr-o dată contractul sau are nevoie de prestații succesive și periodice; în măsura în care vorbim despre contracte pe faze de execuție, părțile sunt încurajate să le explice cât mai detaliat într-o anexă la contract sau chiar în cuprinsul contractului;
• Prețul și modalitățile de plată – se va stabili un preț global și se va explica apoi modalitățile de plată (o singură tranșă, eșalonat, după trecerea unei anumite perioade de timp sau după executarea unei faze etc.);
• Penalități de întârziere (la plată și la execuție sau la livrare); în lipsa acestora, penalitățile se calculează prin raportare la rata dobânzii de referință a BNR, potrivit OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti.

De asemenea, trebuie să existe și una sau mai multe facturi fiscale recepționate spre plată de către debitor – la adresa de email agreată prin contract sau există o copie semnată la primire de către acesta. În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de a da, cum este obligaţia de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligaţia sa dovedească existenţa creanței, în sarcina debitorului operând o prezumţie de vinovăţie, iar dacă acesta nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor. De aici și nevoia existenței facturii (pe lângă obligația ținerii contabilității și declarării veniturilor, dar asta e altă poveste).

Totodată, în măsura în care au existat nemulțumiri sau proteste din partea debitorului cu privire la produsele sau serviciile furnizate, este necesar să fie aduse la luate în considerare pentru că în funcție de acest detaliu se poate opta pentru o procedură sau alta de recuperare a creanței (fiecare dintre acestea având propriile lor reguli și exigențe).

3. Demersurile propriu-zise pentru recuperare

După ce am stabilit că avem de-a face cu o creanță certă (existența ei neîndoielnică), lichidă (obiectul ei este determinat) și exigibilă (ajunsă la scadență) și că există dovezi care să susțină cauza noastră, avem posibilitatea de a apela la mai multe proceduri simplificate pentru recuperarea creanței, conform legii.

Cele mai des întâlnite în practică sunt:

1. ordonanța de plată – reglementată de art. 1014-1025 Cod de procedură civilă;
2. cererea de valoare redusă – reglementată de art. 1026-1033 Cod de procedură civilă;
3. somația europeană de plată – reglementată de Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată.

Avem posibilitatea de a apela și la procedurile de drept comun, normale, însă acestea sunt de lungă durată și, de regulă, mult mai costisitoare.

Nu în ultimul rând, există și acele situații speciale în care debitorul se află în incapacitate de plată cauzată de o stare de insolvență, caz în care se va face o cerere de înscriere în tabelul de creanțe, iar recuperarea efectivă se va realiza în conformitate cu Codul insolvenței.

Odată parcurse aceste proceduri și obținută hotărârea judecătorească de obligare la plată a debitorului, ne putem adresa unui birou de executor judecătoresc în vederea punerii în executare a acesteia.

NB: dacă suntem deja în posesia unui titlu executoriu (de exemplu: file CEC; bilet la ordin, cambie, un act autentic notarial care constată creanța etc.), atunci vă puteți adresa cu o cerere direct biroului de executor judecătoresc și porni procedura de executare silită.