I. INTRODUCERE
Abordarea unei relații profesionale cu o persoană fizică este un subiect amplu dezbătut iar aceasta pe bună dreptate. Avem uneori nevoie de suportul și aportul în afacerile noastre de la un specialist sau profesionist; suportul sau aportul poate fi temporar, sporadic, on demand sau, din contra, cu caracter de continuitate, constant.
Atunci se pune problema – se va încheia un contract de colaborare sau un contract individual de muncă?
Problema este una firească în contextul în care se caută luare celor mai bune și oportune decizii atât de către întreprinderile de afaceri (IMM sau mari), cât și de către persoanele fizice per se; se urmărește cel mai bun raport calitate/preț, cât mai puțină birocrație și obligații de plată către autoritățile publice, iar persoana fizică urmărește să aibă cât mai multă flexibilitate și independență profesională și, în general, urmărește căile cele mai bune pentru îmbunătățirea calității vieții profesionale.
Vom vedea în cele ce urmează că atât colaborarea prin PFA (Persoană Fizică Autorizată), cât și cea prin CIM (contract individual de muncă) au atât beneficii, cât și riscuri asociate, urmând ca fiecare dintre persoanele interesate de subiect să își stabilească singure care este cea mai bună opțiune pentru sine.
II. RISCURI ȘI BENEFICII CIM
Vom aborda lista de riscuri și beneficii CIM din două perspective, cea a angajatului și cea a angajatorului.
a. Din perspectiva angajatului
Contractul individual de muncă este reglementat de Codul Muncii și definit ca fiind ,,contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu’’.
Principalele beneficii pentru angajat în cadrul raportului de muncă bazat pe CIM sunt:
- Stabilitate în timp – angajatul este extrem de bine protejat de diferitele aspecte sau probleme care ar putea apărarea într-o relație de muncă (pe partea de salarizare, accidente de muncă, zile libere ș.a.m.d.). Relația de muncă este foarte strict reglementată de o legislație care, după multe modificări și îmbunătățiri în timp, a dus la o echilibrare a balanței între cei doi cocontractanți, astfel încât salariatul primește acea protecție de care are nevoie, având în vedere că relația de muncă este una de subordonare a salariatului față de angajator;
- Salarizare constantă și condiționată – Contractul de muncă este condiționat de pragul salariului minim pe economie, sub care angajatorul nu poate coborî;
- Acoperirea taxelor – pe teritoriul României, salariul brut include și taxele aferente (iar în practică angajatorul se ocupă de acest aspect);
- Concediu de odihnă – orice angajat are dreptul la minim 20 de zile lucrătoare de concediu plătite pe an;
- Medicina Muncii – angajatul va fi supus periodic serviciilor de medicina muncii, costurile fiind acoperite de angajator;
- Zile libere pentru ocazii speciale – Codul Muncii arată la art. 152 că în cazul unor evenimente familiale deosebite, salariații au dreptul la zile libere plătite;
- Concedii medicale plătite;
- Acces la fondul de pensii.
Desigur, pe lângă acestea mai există multe beneficii care pot fi acordate salariatului, prevăzute de Codul Muncii sau de alte legi speciale: plata orelor suplimentare, uniformă sau echipament de muncă, spor de weekend, spor de noapte etc.
Recent, tot mai mulți angajatori oferă beneficii suplimentare, la care nu sunt obligați: tichete de masă, asigurări private de sănătate, prime de vacanță sau de sărbători ș.a.m.d.
Deși beneficiile sunt multiple, pot exista și anumite obligații și poate anumite părți mai puțin fericite pentru salariați. Astfel, spre deosebire de colaborarea PFA, în cazul CIM se remarcă:
- Un nivel crescut de control exercitat de angajator, prin contractul de muncă fiind decis programul și regimul de muncă (în regim de telemuncă sau doar fizic);
- Monitorizare și gestionare a muncii salariatului prin diverse metode stabilite prin contractul de muncă sau prin regulamentul intern al firmei, de exemplu evaluările periodice ale angajatului;
- Dificultatea de a avea și gestiona mai mult contracte individuale de muncă;
- Obligația de a avea o conduită loială și fidelă față de angajator și afacerea acestuia;
- Obligația de a respecta și de a avea o disciplină a muncii impusă printr-un Regulament de ordine internă, fișa postului, contractul de muncă per se, dar și dispozițiile verbale/scrise date de angajator.
b. Din perspectiva angajatorului
Beneficiile pentru angajatorul care întreține raporturi de muncă în baza unui CIM se întrepătrund la un anumit nivel cu dezavantajele salariatului:
- Controlul angajatorului asupra programului și regimului de muncă;
- Monitorizarea muncii salariatului;
- Cheltuielile cu beneficiile extra oferite angajaților sunt, de cele mai multe ori, deductibile pentru angajator.
La nivel de argumente contra, din perspectiva angajatorului, discutăm despre:
- Modalitate de încetare a relației de muncă cu angajații, care este ușor complexă, în sensul că nu există conceptul de denunțare unilaterală din partea angajatorului și decizia de încetare nu trebuie să fie una discreționară și neîntemeiată. Am discutat în articolele anterioare despre concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului – în două părți, prima despre concedierea individuală și a doua despre cercetarea disciplinară – despre concedierea prin desființarea locului de muncă și concedierea colectivă, care rămân de actualitate;
- Angajatorul trebuie să întocmească și să aplice și respecte proceduri clare și specifice în toate demersurile pe care le întreprinde în relația cu angajatul (evaluări periodice, control medical anual, prevenirea accidentelor de lucru ș.a.);
- Angajatorul este obligat să asigure condițiile și infrastructura de lucru;
- Plata salariilor pentru concedii de odihnă și a salariilor pentru concediul medical (până la cinci zile) cade în sarcina angajatorului;
- Costuri lunare, de regulă, mai ridicate decât în cazul colaborării PFA – deja este de notorietate că taxele pe salarii sunt încă foarte mari și că, de exemplu, pentru a asigura unui angajat un salariu net de 5000 lei, taxele care vor fi virate către stat sunt de 3500 lei (așadar salariul brut este de 8500 lei).
III. RISCURI ȘI BENEFICII PFA
Persoana fizică autorizată (PFA) reprezintă întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă.
Dacă am văzut care sunt argumentele pro și contra la nivel de CIM, este important să vedem care sunt acestea raportate și la colaborarea PFA.
Din nou, vom aborda situația din ambele perspective, perspectiva întreprinderii care apelează la profesionist și perspective persoanei fizice autorizate (colaborator PFA).
a. Din perspectiva PFA-ului
Colaborarea PFA oferă bineînțeles o serie de beneficii pentru persoana fizică autorizată, printre care amintim:
- Flexibilitate mult mai mare în privința programului de muncă;
- Grad înalt de independență din perspectiva monitorizării/gestionării muncii de către profesionist;
- Costurile colaborării PFA sunt, de regulă, mai mici decât în cazul angajării cu CIM – din varii motive – fie prestează doar anumite servicii (periodice sau nu, poate sporadice) și atunci se achită doar acele servicii (în cazul unui CIM, dacă există perioade mai slabe sau un ritm mai lent de lucru, salariul conform CIM trebuie plătit);
- Mai puțină birocrație – de regulă va fi necesar un simplu contract de colaborare/prestări servicii etc., fără alte vizite la medicul de medicina muncii, fără drumuri la ITM ș.a.m.d.;
- Libertatea de a desfășura aceeași activitate pentru mai mulți clienți (angajatori).
În plus, conform Legii nr. 125/2022 pentru completarea OUG nr. 44/2008, perioada în care o persoană fizică autorizată desfășoară activități economice, constituie vechime în specialitate.
La nivel de aspecte negative, persoanele fizice autorizate sunt expuse la:
- Colaborări pe bază de contracte limitate în timp și fără privilegiul protecției statutului de angajat;
- Utilizarea patrimoniului propriu pentru activitatea pe care o desfășoară;
- Asumarea riscurilor inerente activității ce cad în sarcina PFA;
- Încetarea relației de colaborare care va fi supusă termenilor și condițiilor din contract;
- Pentru înființarea unei PFA este obligatorie depunerea unor documente care atestă pregătirea și experiența profesională;
- Persoana fizică autorizată nu va beneficia de niciun avantaj prevăzut ca fiind obligatoriu pentru angajați: concediu de odihnă, zile libere plătite, sporuri etc.;
- Sumele aferente impozitului pe venit și contribuțiilor sociale se stabilesc și se achită de către PFA, prin completarea și depunerea Declarației Unice anuale.
b. Din perspectiva colaboratorului PFA-ului
Părțile pozitive în cazul încheierii unui contract de colaborare cu un PFA sunt:
- Posibilitatea drepturilor și obligațiilor și limitarea răspunderii contractuale;
- Negocierea prețului serviciilor și, de regulă, acestea sunt mai mici decât în cazul CIM;
- În cazul în care este prevăzută în contract, posibilitatea denunțării unilaterale a contractului;
- Posibilitatea negocierii suportării cheltuielile prestării serviciilor de către PFA ș.a.
Acestea sunt doar câteva dintre argumentele pro încheierii unui contract de colaborare cu un PFA și, așa cum se poate observa, este într-o foarte strânsă legătură cu faptul că părțile au libertatea de a negocia și a stabili singure clauzele contractuale, drepturile și obligațiile ce le revin fiecăreia, pe când în cazul CIM avem drepturi și obligații derivate din CIM în a cărui completare vine atât Codul muncii, cât și multe alte norme imperative pentru angajator, ele fiind nenegociabile.
Pe de altă parte, argumentele contra încheierii unei colaborări cu un PFA sunt în legătură cu faptul că nu poți controla activitatea și nu poți impune o prioritizare a proiectului tău față de proiectul altcuiva (în orice caz, recomandabil este ca în contract să existe și o clauză privind termenul de executare a serviciilor), nu poți controla propriu-zis calitatea serviciilor (poți doar să te asiguri prin contract că există și niște standarde de calitate clar stabilite) ș.a.m.d.
Desigur, cel mai mare risc privind încheierea unui contract de colaborare cu un PFA este ca, în urma unui control venit de la ANAF, activitatea PFA-ului (pe care părțile au stabilit-o ca fiind una de colaborare și independentă), organul de control să o recalifice ca fiind una dependentă. Despre criteriile stabilirii acestei activități și ce înseamnă per se vom discuta într-un articol viitor.
IV. CONCLUZIE
Atât pentru salariat, cât și pentru Persoana Fizică Autorizată, o analiză amănunțită a argumentelor pro și contra în cazul optării pentru un raport de muncă bazat pe CIM sau o colaborare PFA, este extrem de importantă.
Nici antreprenorul și nici PFA-ul nu sunt scutite de o decizie documentată și justificată în privința raporturilor de muncă sau de colaborare pe care le întreprinde. Desigur, toate deciziile de acest fel se vor lua și se vor raporta la specificul activității, la frecvența interacțiunilor cu profesionistul cu care dorim o colaborare ș.a.
Surse:
